joi, 9 octombrie 2008

departe de lumea cuvintelor

lucruri despre care nu vorbim...




in dulap exista intr-un colt ,ascunsa, o cutie prafuita, in aceasta cutie exista doar un singur lucru ... singur ... e obiectul tau preferat din copilarie, pentru multi e o jucarie, un ursulet de plus, o papusa preferata, o masinuta, un tractor, un tanc... in lungul si-n latul acestei vieti sunt momente in care nimeni si nimic nu ne mai ridica moralul, pur si simplu suntem lipsiti de chef si de viata ... pai in aceste momente ne duceam la acel dulap, la acea jucarie ... deschidem cutia ... la vederea acelei jucarii zambim tamp si simtitm o oarecare liniste, o oarecare impacare, o oarecare calmitate ... si zambim, si pentru cateva momente toate problemele din viata noastra au disparut, ne uitam la jucarie, o imbratisam, o simtit din nou a noastra ... si totul dispare, apoi o punem usor in cutie, impingem cutia cu piciorul undeva in fundul dulapului ... si ne puteam vedea din nou de viata noastra cu o alta stare de spirit.

nu ar fi normal daca am avea curajul de a pune acea jucarie undeva in camera noastra, in loc sa o tinem ascunsa?!

E jucaria care ne cunoaste interiorul asa cum e el, asa cum nu i l-am aratat nimenui, cu toate "uraciunile" si toate "bunele" noastre ...

cum ar fi daca am avea in viata noastra o fiinta care sa ne cunoasca in astfel ... fel?!... sa cunoasca raul din noi ... cat si binele ... sa ne cunoasca in spatele cuvintelor, sa ne stie fiecare coltisor al fiintei noastre... si sa ne iubesca la fel de mult, neconditionat pentru ca pur si simplu suntem ... oare cum o fi?! ...

mda...probabil li se intampla altora, nu mie...dar oare de ce...?! eu sa fiu jucaria?~?!?!? .huh

4 comentarii:

gby spunea...

mi-a placut :) mai ales ca si eu am un catelus de plus (de fapt 2)ca si "colegi de camera", si ma regasesc in ce spui tu f bine... (atata doar ca nu as avea inima sa ii pun intr-o cutie...) Eh, cred ca fiecare om are micile lui tacaneli... a mea e cea legata de plusuri... o zi buna!

Anonim spunea...

eu nu am jucari. nu am avut niciodata. o singura masinuta am avut, dar am stricat-o pentru ca vroiam sa stiu ce e in ea. trebuia sa stiu cum e facuta, cum functioneaza, ce e dincolo de carcasa colorata.. si am stricat-o.. si apoi m-a stricat tata pe mine cand a venit si-a vazut jucaria pe care daduse o caruta de bani, ..., facuta praf.. plm. trist. sunt propria-mi jucarie, daca vrei sa fiu si in ton cu ce ai scris aici..

Lulu spunea...

pt the owl - cu totii avem tacaneli, foarte adevarat si foarte sanatos de atlfel. o zi buna si tie :)

Lulu spunea...

pt andrei - :) eu cred ca si tu ai o jucarie, macar una mica, galbena, ciufulita care ti-a fost daruita cu multa iubire. Dar am senzatia ca nu ai tine-o undeva ascunsa, prafuita ... nu, ar fi altundeva ...
Uneori fac mai mult decat mii de cuvinte, in anumite circumstante