miercuri, 16 decembrie 2009

despre mine ...


:


Cu toti, cu mic si mare, am intalnit oameni minunati si totodata oameni mai putini minunati, care ne-au dezamagit in mai multe randuri.

De ce uneori e greu sa realizezi ca acesti oameni mai putini minunati nu merita efortul.

Am o noua conceptie de viata prin care mi-am promis mie ca voi indeparata lucrurile, si implicit, oamenii care ma trag in jos. Consider ca noi, ca oameni, care tindem spre o oaresce dezlovatare atat din punct de vedere spiritual, cat si emotional, si nu in ultimul rand din punct de vedere profesional vrem sa ne inconjuram de oameni de la care putem invata, de oameni care ne dau un “mojo” bun si cu atat mai mult vrem sa ne inconjuram de oameni care merita sa faca parte din viata noastra.

Intrebarea e care sunt acele principii dupa care ne dam seama de cei care chiar merita?! Ca si o lege a lui Murphy, ajungem sa ne atasam, de cele mai multe ori, de cei care merita mai putin, iar despartirea de acesti oameni de obicei intarzie sa apara si cu atat mai mult atunci cand apare, lasa in urma ei multe pareri de rau si regrete.

Deseori nu imi pun intrebari asupra deciziilor mele, stiu exact ce vreau, cand vream si cum vreau si in cele din urma obtin exact ce mi-am dorit. Dar, exista anumite momente in viata cand imi pun intrebari si de aceea scriu acest lucru, poate cumva ma va pocni .

Si … care sunt lucrurile care mie imi spun ca merita:

Iubirea – cat ar sacrifica din propria persoana pentru persoana ta, fara a incerca sa obtina un beneficu personal dupa urma acestui sacrificiu? cat de mult conteaza persoana ta? Si multe intrebari referitoare la un sentiment greu de gasit, greu de simtit pe propria piele.

Respectul – ce considera ca meriti, ce lucruri pe care le face, gandeste,le simte considera ca te implica si pe tine?! Esti doar un random?!

Fericirea – e un lucru independat?! E macar un lucru simultan?! Sau, cumva, e un lucru cu alta aura fiind un lucru privit prin ochii tai?!

Sinceritatea – ar trebui sa stii ceva sau mai bine sa nu sti nimic?! Care din cele doua te-ar face fericita?...exista starea de echilibru cand chiar daca stii chiar daca nu, nu ar avea nici o influenta asupra ta? Exista cazul fericit cand, faptul ca stii te va face fericita si exista si cazul cand daca ai stii atunci ai vedea adevarata fata a omului si acest lucru te-ar dezamagi.

Timp petrecut impreuna – cum sunt momentele atunci cand lumea se micsoareaza doar la un univers mic format din cele doua personae, iti aduce un fior in suflet?! Abia astepti acest moment?! Te simti implinita si atunci cand nu faceti nimic?! Esti singura care simte lucrur asta sau este un lucru reciproc.

Ar fi mai multe intrebari si perspective, momentan am obosit … si as vrea sa termin cu analiza mea pentru ca nu imi place incotro ma indrept, ma indrept inspre un raspuns care nu imi place … din mini lista de sus am descoperit ca am un doar un singur raspuns multumitor…