o lume

Era liniste,...era calm...ciudat, fara nici o inflexiune...o liniste...acum ca ma gandesc, se poate sa fi fost linistea dinaintea furtunii...si ce furtuna..cu soare arzator, cu nori negri si grei, parca de plumb, cu fluturi albi si mari si stalucitori, si lilieci si creaturi ciudate urate, hidoase, monstrii umblau si bantuiau pamantul...asa a fost o batalie a lumilor...o furtuna...erau zile cu soare, cu flurtuurii mei albli si mari si stralucitori...o lume a culorilor, cu fiecare culoare un mou miros, un nou gust,...apoi din nou veneau norii...acum sunt bine...m-ai luat in brate, m-ai dus intr-un loc in care stii ca norii nu au cum sa ma mai ajunga...e cald...e liniste..am o singura floricica...o singura culoare...un singur miros...un singur gust...sunt singurele lucruri care nu au disparut niciodata, sunt singurele lucruri care te aduceau la mine, care te-au facut sa ma gasesti oricunde m-as fi ascuns de tine...oriunde as fi fugit...acum sunt aici...cu singurele lucruri ce nu au disparut niciand, nici macar atunci cnd nu le-am mai vrut, cand le-am aruncat..cand le-am indepartat...acum sunt aici... si tu vei veni...cum stiu?!...pentru ca pur si simplu stiu eu...ai uitat ca asa sunt eu?!