Poveste

" Stii, tu esti o fiinta ciudata rau, copil!
Aduci ploaia atunci cand plangi, e frig...e ca dracu de frig...si e iulie...anu trecut pe vremea asta muream de cald...Tu vrei sa intorci lumea, e deja intoarsa, ploua tuna fulgera si e frig ca dracu...si sunt momente cand ploaie se opreste, atunci ce faci?!...o opresti sa iesi un pic sa fumezi...apoi ploua din nou, torential, apoi incet, apoi tuna, apoi fulgera...tu ce vrei sa faci... vrei sa aduci iarna ... ingheti lumea ... vrei sa nu mai fie?! ... ce e cu tine?! ...

asa ai fost mereu, nu?! ... cand esti trista si cerul plange, sau plange ca sa nu plangi tu?! ... ca nu inteleg, zau, nu inteleg... s-a facut frig,foarte frig ... nu e normal,nu e firesc ...o sa faci sa ninga in iulie, zi-mi... asta vrei sa faci?!
E ciudat cum ma uit si vad picaturile...te vad plangand si nu mai sclipesti ... ca vremea, e ciudat ca te simt, doar ma uit pe geam si te vad ca esti trista...orice as face nu am cum sa ma feresc de vreme, sa nu o vad, sa nu o simt ... nu pot sa ma inchid in casa ... sa ignor natura ... si chiar daca o ignor...si tot aud tunetele, simt fulgerele ... e ciudat cum cerul plange atunci cand plangi tu!"

Si ce daca ploua ... si daca e frig...da...va ninge in iulie...cu fulgi mari si albi...si va fi frig...dar nu e vina mea...asa sunt eu...si tu stii asta, nu trebuie sa ma intrebi,ai stiut mereu natura mea...lasa-ma acum...sunt ocupata...omor vise